Probabil ca ati observat ca lipsesc de ceva timp. Ei bine sunt la bunici la Gaiesti (am mai scris vara trecuta un articol despre locul asta). Oricum, am acces la internet doar datorita Tinei (multumesc si sa stii ca te iubesc!), una din verisoarele mele dragi.
Ei bine, maine e ziua mea de nastere. Si implinesc 16 ani. Si nu-mi vine sa cred!
Oricum probabil ca o sa mai intru duminica si apoi din cand in cand ca sa verific cum o mai duce blogul. Multumesc ca il cititi de atata timp!
În urmă cu un an, articolul pe care îl scriam de ziua mamei mele era şi articolul cu numarul 10. Astăzi, tot de ziua mamei mele, scriu cel de-al 100-lea articol.
La mulţi ani, mama! Te iubim, atat eu, cât şi Mădă şi tata. Te iubim enorm, şi apreciem tot ce faci zi de zi pentru noi. Ştim că nu e uşor!
Meriţi un cadou adevărat şi promit că îl vei primi.
“Ştiu că nu te bucuri prea tare că este ziua ta … crezi că îmbătrâneşti, când defapt, întinereşti. Aşa e! Întinereşti pe zi ce trece. Sunt mândră de tine! Te iubesc!
(Mamei mele, Violeta, care împlineşte astăzi 41 de ani)”
Zilele astea (în special ziua de azi) nu au decurs aşa cum am vrut. Am fost mai irascibilă şi egoistă ca niciodată, nimic nu-mi ieşea cum trebuia. Şi în plus mă mai durea şi spatele îngrozitor. Şi din cauza asta m-am lăsat condusă de impuls şi de emoţie, în loc să gândesc. Şi am greşit…
Şi tu ai greşit, dar nu trebuia să fiu atât de dură cu tine. Am fost aspră şi orgolioasă. M-am gândit că e mai bine să te ignor, că în acest fel o să-ţi dai seama că ai greşit şi o să-ţi ceri scuze. Dar când ai văzut cum mă port, m-ai tratat la fel. Şi crede-mă, eram cât pe-aci să plec de unde stăteam şi să-ţi întind mâna în semn de pace. Doar aşa făceam de fiecare dată când mă supărai. Şi eu nu puteam sta supărată prea mult pe tine…
Dar de data asta ceva era diferit. Orgoliul meu. Şi faptul că nu mai era ea aici să ne împace. Şi apoi, mi-am dat seama că va trebui să-ţi vorbesc odată şi odată. Şi ţi-am vorbit. Dar tu ai fost rece. Ţi-ai pus căştile în urechi, ţi-ai dat drumul la muzică şi te-ai închis în tine. Şi apoi, brusc, am realizat că şi eu procedasem la fel. Stătusem închisă, supărată, în lumea mea. Greşisem, din nou, mai mult decât greşisei tu. Trebuia atunci, în acel moment să-mi cer scuze (deşi mă săturasem de comportamentul tău, te iertasem). Dar scuzele nu ajutau cu nimic.
Aşa că ţi-am acordat timp să te linişteşti. Şi sper că a funcţionat! Oricum, să ştii că îmi cer scuze, deşi amândouă am greşit. Ştiu că nu ai vrut să mă superi, ştiu că aşa eşti tu. M-ai supărat de atâtea ori înainte, şi totuşi te-am iertat de fiecare dată. Iar azi … am făcut o dramă dintr-un fleac!
Îmi era dor să scriu un articol din suflet. Şi uite că acum scriu … sau cel puţin încerc.
Weekend-ul pentru mine şi restul colegilor mei a început de vineri. Am fost împreună cu colegii mei şi cu câţiva matematicieni de la Loga într-o super-excursie. Am vizitat teatrul “Mihai Eminescu” din Oraviţa, o farmacie de prin secolul 18 tot din Oraviţa, am făcut o călătorie de 2 ore cu trenul până la Anina, apoi ne-am întors la Reşiţa şi am mancat o pizza ( a fost gustoasă, dar a trebuit să aşteptăm mult). După Reşiţa (care e un oraş extraordinar, ai avut dreptate Deea) ne-am întors în Timişoara, în jurul orei 22.
În timpul excursiei am avut ocazia să ne împrietenim, atât cu cei din Loga, cât şi noi între noi. Suntem şi mai apropiaţi ca şi clasă decât eram înainte. Simt asta!
Oricum, excursia a fost cu adevărat reuşită, mi-am făcut noi prieteni (cu care se pare că am incredibil de multe lucruri în comun), am descoperit prieteni în oameni pe care îi cunoşteam deja, şi ce e cel mai important, m-am distrat!
Pentru a IX-a F2: Sunteţi nişte colegi extraordinari şi vă iubesc! Mulţumesc pentru tot!
Cât despre melodie, prefer să cred că am avut parte de “timpul vieţii mele” în acestă excursie. Iubesc melodia asta, aşa că de ce să nu o pun.
Oricum, dacă vă întrebaţi ce am făcut toată săptămâna raspunsul e nimic. Am citit şi recitit cărţi, am ascultat muzică, am desenat; deci nimic special.
Este deja vineri, deci mai sunt doar trei zile până începe şcoala. De teme nu m-am apucat încă (am considerat că mai am destul timp), dar probabil că după ce voi scrie acest articol voi începe să le fac.
Da, ştiu, am întarziat. Îmi pare rău. Cu toate astea, voi întarzia şi săptămâna viitoare (vineri plec în excursie şi mă întorc duminică seara). Să trecem peste…
Cel mai bun răspuns la articolul precedent a fost a lui … Zoxo:
Ei bine, Zoxo, şi eu ador îngheţata. Felicitări!
P.S. Următorul articol din seria Ştiţi ce e tare? va apărea peste 2 săptămâni. Ştiţi ce aveţi de făcut.
Well, a trecut o săptămână. Am citit comentariile pe care le-aţi lăsat în articolul trecut şi câştigătoarea este … Viviana!
Iată răspunsul ei:
Destul de tare, nu?
O să mă gândesc ce premiu îi dau. Probabil o eugenie.
Pe data viitoare!
P.S. Să nu uitaţi să-mi lăsaţi un comentariu despre ce credeţi voi că e tare. Cel mai bun răspuns va fi inclus în Ştiţi ce e tare?#3, care va fi publicat săptămâna viitoare.
Ei bine, Zoxo, şi eu ador îngheţata. Felicitări!
