Zilele astea (în special ziua de azi) nu au decurs aşa cum am vrut. Am fost mai irascibilă şi egoistă ca niciodată, nimic nu-mi ieşea cum trebuia. Şi în plus mă mai durea şi spatele îngrozitor. Şi din cauza asta m-am lăsat condusă de impuls şi de emoţie, în loc să gândesc. Şi am greşit…
Şi tu ai greşit, dar nu trebuia să fiu atât de dură cu tine. Am fost aspră şi orgolioasă. M-am gândit că e mai bine să te ignor, că în acest fel o să-ţi dai seama că ai greşit şi o să-ţi ceri scuze. Dar când ai văzut cum mă port, m-ai tratat la fel. Şi crede-mă, eram cât pe-aci să plec de unde stăteam şi să-ţi întind mâna în semn de pace. Doar aşa făceam de fiecare dată când mă supărai. Şi eu nu puteam sta supărată prea mult pe tine…
Dar de data asta ceva era diferit. Orgoliul meu. Şi faptul că nu mai era ea aici să ne împace. Şi apoi, mi-am dat seama că va trebui să-ţi vorbesc odată şi odată. Şi ţi-am vorbit. Dar tu ai fost rece. Ţi-ai pus căştile în urechi, ţi-ai dat drumul la muzică şi te-ai închis în tine. Şi apoi, brusc, am realizat că şi eu procedasem la fel. Stătusem închisă, supărată, în lumea mea. Greşisem, din nou, mai mult decât greşisei tu. Trebuia atunci, în acel moment să-mi cer scuze (deşi mă săturasem de comportamentul tău, te iertasem). Dar scuzele nu ajutau cu nimic.
Aşa că ţi-am acordat timp să te linişteşti. Şi sper că a funcţionat! Oricum, să ştii că îmi cer scuze, deşi amândouă am greşit. Ştiu că nu ai vrut să mă superi, ştiu că aşa eşti tu. M-ai supărat de atâtea ori înainte, şi totuşi te-am iertat de fiecare dată. Iar azi … am făcut o dramă dintr-un fleac!
Am citit, mi s-a părut foarte interesant, aşa că m-am înscris. Campania se desfăşoară pe 15 Mai în aproape toate oraşele din România. Dacă oraşul tău nu este pe listă, când te înscrii îl poţi adăuga. Împreună cu câţiva prieteni o să fiu pe 15 Mai în oraşul meu să împart zâmbete.
Ciudat e că în urmă cu câteva zile mă gândeam ce ar fi dacă i-aş zâmbi pur şi simplu unui străin. L-aş face să se gândească la asta? I-aş însenina ziua? Sper că da.
Îmi era dor să scriu un articol din suflet. Şi uite că acum scriu … sau cel puţin încerc.
Weekend-ul pentru mine şi restul colegilor mei a început de vineri. Am fost împreună cu colegii mei şi cu câţiva matematicieni de la Loga într-o super-excursie. Am vizitat teatrul “Mihai Eminescu” din Oraviţa, o farmacie de prin secolul 18 tot din Oraviţa, am făcut o călătorie de 2 ore cu trenul până la Anina, apoi ne-am întors la Reşiţa şi am mancat o pizza ( a fost gustoasă, dar a trebuit să aşteptăm mult). După Reşiţa (care e un oraş extraordinar, ai avut dreptate Deea) ne-am întors în Timişoara, în jurul orei 22.
În timpul excursiei am avut ocazia să ne împrietenim, atât cu cei din Loga, cât şi noi între noi. Suntem şi mai apropiaţi ca şi clasă decât eram înainte. Simt asta!
Oricum, excursia a fost cu adevărat reuşită, mi-am făcut noi prieteni (cu care se pare că am incredibil de multe lucruri în comun), am descoperit prieteni în oameni pe care îi cunoşteam deja, şi ce e cel mai important, m-am distrat!
Pentru a IX-a F2: Sunteţi nişte colegi extraordinari şi vă iubesc! Mulţumesc pentru tot!
Cât despre melodie, prefer să cred că am avut parte de “timpul vieţii mele” în acestă excursie. Iubesc melodia asta, aşa că de ce să nu o pun.
1. Astăzi se împlinesc 2 ani de cand iMONDOexistă. Dacă nu aţi aflat înca despre iMONDO, daţi click aici sau citiţi articolul pe care l-am scris despre iMONDO cu ceva timp în urma.
La mulţi ani, iMONDO!
2. iMONDO a lansat de curând un nou proiect: InfoDivers – Anunţuri şi Baze de Date. Site-ul cu adevărat util şi merită să vizitaţi.
Oricum, dacă vă întrebaţi ce am făcut toată săptămâna raspunsul e nimic. Am citit şi recitit cărţi, am ascultat muzică, am desenat; deci nimic special.
Este deja vineri, deci mai sunt doar trei zile până începe şcoala. De teme nu m-am apucat încă (am considerat că mai am destul timp), dar probabil că după ce voi scrie acest articol voi începe să le fac.
