Am cam lasat blogul in paragina cat timp am fost la bunici. Noroc ca mai am si eu acces la internet din cand in cand, altfel saracul de el (blogul) ar putea sa “moara de foame”… Bineinteles, glumeam.
Adevarul e ca mi-e dor sa scriu. De fapt, am inceput sa scriu un roman. Altul… Mi-am cumparat un caiet special pentru acest lucru. Vreti sa stiti cat am scris? Cateva randuri… Atat.
De ani de zile planuiesc sa scriu ceva. Cel mai lung “roman” al meu contine patru capitole, l-am scris cand aveam 13 sau 14 ani si nu am de gand sa-l public vreodata. Tot timpul aman. La inceputul fiecarei veri imi propun sa incep un roman. Si la sfarsitul ei realizez ca ceea ce mi-am propus nu a devenit realitate.
Dar sper ca va deveni candva…
***
Azi e 19 august. Tot mai am timp vreo trei saptamani sa realizez ce mi-am propus. Deocamdata sunt cu familia in concediu la mare. Nu am mai fost de cand aveam 7 ani. A trecut ceva timp de atunci…
Oricum, sunt in Constanta de cateva zile. Urmeaza sa plecam sambata la bunici, pentru ca la inceputul saptamanii viitoare sa ajungem in Timisoara. De asta spun ca a trecut si vara asta.
Deocamdata va las, dar banuiesc ca voi reveni curand.
UPDATE: Schimbare de plan. Se pare ca raman la bunici pana in septembrie.
Probabil ca ati observat ca lipsesc de ceva timp. Ei bine sunt la bunici la Gaiesti (am mai scris vara trecuta un articol despre locul asta). Oricum, am acces la internet doar datorita Tinei (multumesc si sa stii ca te iubesc!), una din verisoarele mele dragi.
Ei bine, maine e ziua mea de nastere. Si implinesc 16 ani. Si nu-mi vine sa cred!
Oricum probabil ca o sa mai intru duminica si apoi din cand in cand ca sa verific cum o mai duce blogul. Multumesc ca il cititi de atata timp!
În urmă cu un an, articolul pe care îl scriam de ziua mamei mele era şi articolul cu numarul 10. Astăzi, tot de ziua mamei mele, scriu cel de-al 100-lea articol.
La mulţi ani, mama! Te iubim, atat eu, cât şi Mădă şi tata. Te iubim enorm, şi apreciem tot ce faci zi de zi pentru noi. Ştim că nu e uşor!
Meriţi un cadou adevărat şi promit că îl vei primi.
“Ştiu că nu te bucuri prea tare că este ziua ta … crezi că îmbătrâneşti, când defapt, întinereşti. Aşa e! Întinereşti pe zi ce trece. Sunt mândră de tine! Te iubesc!
(Mamei mele, Violeta, care împlineşte astăzi 41 de ani)”
Am ieşit cu prietenele în oraş şi am făcut multe poze, apoi cand m-am întors din oraş am vizionat un film excelent (When In Rome – va recomand să-l vedeţi, e o comedie romantica foarte faina ), apoi am creat o temă pentru hi5, şi lucrul cel mai bun, tema mi-a fost acceptată de către hi5 şi acum oricine poate să o folosească.
Singura parte rea a fost pielea mea înroşită de ieri , care s-a transformat totuşi în ceva bun: un bronz draguţ.
Se pare că o să am totuşi o vacanţă plăcută, ceea ce vă doresc şi vouă să aveţi.
România a ocupat locul 3 la concursul Eurovision 2010!
Sunt atât de mândră de Paula şi de Ovi, au cântat excelent şi melodiaPlaying With Fire a fost foarte frumoasă. Ce să mai spun de interpretare? Felicitări!!!
Da, aţi auzit bine! Am dansat pentru cartea recordurilor. Am, adică noi, cei 886 de liceeni timişoreni. Dacă am şi bătut vechiul record aflăm peste câteva zile.
Astăzi m-am trezit la ora 6. La 8 am ajuns la şcoală unde am primit tricourile, albe – băieţii şi violet – fetele. De la 9 la 10 am repetat, apoi am dansat la deschiderea C.N.B. Fest 2010 (sărbătoarea liceului meu). Am mai stat la şcoală până la 11, apoi am plecat cu toţii în Piaţa Operei. Acolo ne-am întâlnit cu ceilalţi “dansatori”, de la Lic. Obradovici, Lic. Béla Bartók, Lic. Pedagogic, C.N. Loga, Lic. Shakespeare şi alte licee din oraş. De la Colegiul Naţional Bănăţen au participat la dans aproape 200 de elevi, dacă nu chiar mai mult.
Deşi sunt extenuată, m-am distrat de minune! Am repetat mai bine de o lună pentru acest eveniment, şi mi se pare că a ieşit super. Acum mă duc să dorm puţin.
Jolish
P.S. Dacă vreţi să vedeţi şi să citiţi mai multe despre acest eveniment daţi click aici, aici şi aici. Şi dacă vreţi să vedeţi şi un filmuleţ, daţi click aici.
)
), apoi am creat o temă pentru 
, care s-a transformat totuşi în ceva bun: un bronz draguţ.
